Capitolul I

                         UNU

                        Caleidoscop de pasiune

        -Eu,eu ti-am facut asta...murmura Matt cu foarte multa teama.

        Amber isi ridica ochii din cartea veche si se indrepta spre usorul usii de care era sprijinit Matt.Isi puse mana delicata pe umarul lui,apoi cealalta pe celalalt umar si le impreuna la spatele lui Matt,dupa care il saruta dulce,ramanand cateva secunde cu privirea in jos.

        -Stiu...si nu,nu-mi pasa.Ii raspunse ea cu o voce subtire si lipsita de griji.

        Era imposibil ca Matt sa nu se simta vinovat in sinea lui.De fapt,chiar el era vinovat si,vazand cat de calm aborda ea problema,se simtea groaznic!

        -Amber...nu trebuie sa ...

        -Am spus ca nu-mi pasa!raspunse ea ridicand putin tonul.A fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat.Pentru ca sunt aici cu tine si voi fii o eternitate...

        Matt ramase amutit.Adica...el ar fi dat orice sa fie o persoana normala,iar ea orice sa ramana asa cum este in prezent.Dar nu,nu ii pasa atata vreme cat asta era dorinta ei.Dar avea incredere in ea,ii adora fiecare miscare si fiecare freamat.Oare se putea sa iubesti pe cineva asa de mult?...

        Matt ii zambi si o saruta si el,apasat si incarcat de sentimente..O iubea intr-adevar,o iubea si nu inceta niciodata sa ii spuna sau sa ii demonstreze acest lucru. Totusi,sa-si recunoasca vina fusese destul de greu,iar iertarea lui Amber foarte rapida si ferma de data aceasta.Ea nu era la fel,dar nici ca ii pasa.Stia ca il iubeste,chiar daca altfel arata aceasta afectiune.

        Amber se departa de el si se aseza din nou pe canapeaua pe care statea mai inainte .Isi continua cartea.Matt o admira cateva secunde,apoi facu o plecaciune in cinstea ei.

        -Milady...spuse el incercand sa faca o gluma pe seama secolului XVIII in care se intalnisera.

        Amber isi duse mana la gura si chicoti in timp ce Matt se intoarse pe calcaie si parasi incaperea intr-o clipita.

        Merse in gradina si se opri in mijlocul acesteia uitandu-se la luna plina , care pentru el insemna ceva intr-adevar magic si asta pentru ca doar imaginea ei ii aducea aminte de tot ce i se intamplase alaturi de iubita sa.Toate gandurile ii treceau prin minte,toate amintirile...In cele din urma,se gandi sa paraseasca conacul  un timp,simti nevoia sa se cufunde in intunericul padurii,asa ca a facut un pas si a disparut in negura noptii.

     Chiar in momentul acela,Amber isi inchise cartea si zambi.Povestea se terminase cu un final trist de dragoste,exact cum ii placeau ei.Aseza cartea cu mare grija pe raftul prafuit al bibliotecii si iesi din sufrageria mare indreptandu-se spre gradina unde il zari pe Matt.

        Ochii lui erau asemeni focului,ca in seara aceea cand se intamplase ceea ce se intamplase,iar caninii lui erau plini se sange care picura pe camasa lui neagra.Da,fusese sa vaneze.Imediat cum il vazu,Amber schita un zambet gingas si se apropie de el...

        -Mmm,imi era sete... Spuse ea incepand sa culeaga sangele ramas pe buzele lui Matt prin sarutari dulci.

        Amandoi... in gradina cu trandafiri negrii,cu ochii rosiatici,sarutandu-se...Era o atmosfera gotica,infricosatoare pentru oricine i-ar fi vazut,dar cu adevarat romantica pentru ei doi,care nu se mai saturau de atata afectiune reciproca...

        Pe la ora 3 dimineata ea s-a retras in dormitorul sau.Isi datu jos rochia neagra,care aluneca cu delicatete pe trupul ei  si se imbraca in camasa de noapte de catifea.Se aseza apoi in fata oglinzii si incepu sa isi descafaca usor suvitele din  cocul pe care si-l stranse la spate,apoi isi pieptana usor parul negru.Se admira cateva secunde,apoi se aseza in pat si incerca sa adoarma, caci se apropiau zorii zilei din nou,pregatiti sa ii osandeasca pe amandoi daca se putea...