Hei,dragilor !
Dupa o zi plina de concursuri,mai aveti destula energie sa mai cititi inca ceva pe blog ?;;)
Sa speram ! :)
Sa speram ! :)
~~~~~~~~~~~~~
Eu si Claudiu am tradus primul capitol din Vestige.
Doamne,va rog mult sa il cititi ! Merita ! Va spun din toata inima.
Si sii siii...
Interviul de la Deb e gata ,proaspat primit !
Il am aici,tradus pentru voi !
De asemenea,s-au mai alaturat cateva bloguri campaniei siii multumim enoooorm !
Cine mai vrea ,astept mail la
dizzy.clouds@yahoo.com
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Va rog mult sa-l cititi.Nu e foarte lung ...si cred ca o sa va placa :).
Jon a văzut
lumina în spatele pleoapelor sale închise.Soarele era sus,iar el trebuia să
pornească.Dar după o noapte indelungată de tremurat constant,muşchii îl dureau
şi i se părea dificil să se mişte.În timpul nopţii ,placa lui de carton îi
oferise puţin confort deasupra cimentului rece,iar pătura lui era prea
jerpelită ca să-l incălzească.Nopţile tămăduitoare de vară se răceau.Înainte să
meargă la culcare seara,trebuiau să găseasca un loc călduros ca sa doarmă.
Jon s-a rasucit
şi şi-a dus mâna pe pămantul de langa el.Simţind doar spaţiu liber,tânărul cu
aspect îmbătrânit şi-a deschis ochii şi a sărit în picioare.A alunecat din colţul
dintre cele două clădiri şi a pornit spre alee.
“Bob...aici
băiete...unde ai plecat?”În timp ce işi astepta cainele sa apară,Jon şi-a
strâns mâinile.Unde era Bob ?
Pit-bull-ul castaniu
fusese cu Jon timp de mulţi ani- chiar din acea noapte de cand Jon l-a găsit
întins lângă nişte vagoane de tren cu sânge prelins din partea unde ar fi
trebuit să se afle coada lui.Deşi lui Jon nu îi plăceau animalele foarte mult,a
dat tot ce a putut ca să îngrijească creatura rănită şi s-o aducă înapoi la
viată.De îndată ce Bob era pe picioarele lui,şi-a urmat purtătorul de grijă
peste tot.Jon a ajuns să iubească sacul-de-pureci.Făceau o echipă excelentă.
Jon şi-a aplecat
capul şi s-a învârtit într-un cerc strîns.Jon nu plecase niciodată înainte de
ziua aceea.
“Niciodată,niciodată,niciodată...”
Ceva groaznic
trebuia să i se fi întâmplat.
“Groaznic,groaznic,groaznic...”
Trebuia sa-şi
găsească câinele.Dar oare vocile i-ar fi permis?
Deja tipau la el
,insistand sa mearga la munca.După spusele lor,nu era timp să mearga să se uite
după câine,nu era timp deloc.Jon s-a luptat să le inţeleagă instrucţiunile.
Şi-a trecut
degetele prin părul infectat de păduchi şi s-a împotrivit la acel dezastru încurcat.
« Ieşiţi din
capul meu !Lacrimile au început să îi inunde ochii lui Jon.”Faceţi linişte
...trebuie să-l găsesc pe Bob întâi.”
A prins doar
câteva părţi din cererile lor.Erau gălăgioase şi nepoliticoase,întrerupându-se
una pe cealaltă constant.
“Avertizează-i-“
“Este timpul-“
“Sfârşitul-“
Îi strigau
nume.Atât de multe nume.
« Salveaza-l
pe sotul meu,Jack-«
“Avertizeaz-o pe
Jane,soţia mea-“
Ce vroiau aceşti
oameni de la el?Ştia că nu se vor opri până când nu făcea cum i se spunea,aşa că şi-a şters ochii şi şi-a
recuperat tăbliţa din colţul lui,înaintând pe alee către Drumul LaGrange.Tot
timpul arunca o privire în căutarea prietenul său cel mai bun.
Deşi era
devreme,străzile erau deja pline cu oameni şi maşini.Zgomotul din trafic se
amesteca cu vocile din capul lui Jon,creând un zumzet asurzitor care reverbera
in creierul său.Şi-a acoperit una dintre urechi cu mâna liberă şi a continuat
să mearga.A trecut de Starbucks si de Palmer’s Place şi apoi a traversat pe lângă
vagoanele de tren,îainte să se opreasca în sfârşit într-un colţ în faţa benzinăriei.
Vocilor le placea
locul lui.Vroiau ca Jon sa predice aici deoarece foarte multi ii puteau auzi
mesajul.La urma urmelor,intreg cartierul parea sa mearca prin intersectia
asta-navetisti grabiti catre statia de autobuz,parinti ducandu-si tinerii copii
la scoala si liceeni calatorind public.
Jon a tinut
tablita in fata pieptului in timp ce un barbat ,inconjurat de o lumina alba ,se
apropia de el.
“Buna
dimineata,Jon.Bob doarme?Ti-ai baut deja cafeaua?”Barbatul i-a dat lui Jon
cativa dolari.
“Saluta-l pe Bob
din partea mea si sa ai o zi frumoasa !”
“Multumesc.”Jon a
incercat sa zambeasca in timp ce a luat banii.
De cand se
stia,vazuse o lumina inconjurand fiecare persoana pe care o intalnea,iar
culoarea luminii varia de la o persoana la alta.Era amuzant,dar parea ca si Bob
ar fi putut sa o vada.Jon nu intelegea intotdeauna de ce vedea aceste lumini.
Dar odata ce si-a
dat seama,stia ca aceasta abilitate era un dar,poate chiar o binecuvantare.
Jon intotdeauna
ii placea pe oamenii cu aura alba,Bob ii placea si el.Acesti oameni erau foarte
generosi,ii dadeau bani sau mancare,si intotdeauna il zambeau si il mangaiau pe
Bob pe cap.Doar cativa adulti aveau aceasta aura alba,dar in schimb toti copiii
o aveau.Bob o avea si el.
Lui Jon nu i se
pareau rai nici cei cu aura mai colorata,in culori deschise.Acesti oameni ii
aruncau cate o privire lui si lui Bob,dar de cele mai multe ori se uitau cu
ochii atintiti catre un punct imaginar in distanta.
Jon si Bob se
temeau de oamenii cu aura neagra.Jon nu putea vedea doar aura neagra care ii
inconjura pe acesti oameni,el o si simtea.Acesti oameni erau
rai,furiosi,pierduti.Unii dintre ei cautau tot felul de metode sa ii faca viata
un cosmar.Uneori acestia isi bateau joc de el sau furau de la el.Cateodata il
si raneau,aruncand gunoiul pe el,calcand peste el sau lovindu-l.Incerca sa ii
evite cat putea e mult.Nici nu putea suporta sa ii priveasca.
In fiecare
dimineata un grup de adolescenti,imbracati in geci de piele neagra si blugi
taiati treceau prin intersectie.Grupul era format din 3 baieti si 2 fete.Una
dintre fete avea parul roz,iar cealalta parul negru.Doi dintre baieti erau
inalti si slabi,celalalt era scund si solid.
Unul dintre
baietii mai inalti avea un tatuaj cu un sarpe.In zilele calduroase,John putea
vedea corpul sarpelui pe tot bratul tanarului pana sub maneca.Capul sarpelui
acoperea partea din spate a mainii stangi.Limba bifurcata a sarpelui se
intindea de la gura pana la degetul mijlociu al baiatului.Azi,baiatul-sarpe
purta o jacheta,deci Jon putea vedea doar capul si limba sarpelui.
O aura neagra
inconjura pe toti acesti tineri cu exceptia unui tanar blond fara tatuaje.El
avea o aura galben-aurie.Jon nu a vazut niciodata pe cineva cu o astfel de aura
inainte,si a crezut ca si acesta este la fel ca toti ceilalti de langa el.
De cate ori acei
tineri treceau pe langa Jon,Bob maraia la ei,si daca veneau prea
aproape,cainele latra puternic.Din cauza aceasta tinerii pastrau distanta.Acum
ca Bob lipsea,Jon se temea ca adolescentii acestia ii vor cauza probleme.A dat
drumul afisului si a inceput sa mearga intr-un cerc stramt.Vroia sa se intoarca
inapoi pe alee si sa isi astepte prietenul « Trebuie sa
plec,plec,plec... »
Vocile din capul
lui spuneau « Nu !Nu poti sa pleci !Ce mai astepti ?Aproape
a expirat timpul !Anunta lumea ! »
Jon si-a strans
degetele intr-un pumn si si-a dat unul in cap.Acum toate aceste voci s-au
transformat intr-una singura si clara.Jon a ridicat afisul din nou si a repetat
cuvintele tare « Fie-ti teama de Dumnezeu si cinsteste-l ,Ora
Judecatii a venit ,venereaza-l pentru ca a creat Raiul,Pamantul,marile si
izvoarele de apa »
« Copii,este
ultima data : si asa cum am auzit antichristul va veni,chiar daca acum
sunt multi care pretind a fi antichristul ; de data aceasta vom sti cu
siguranta ca este eel este sfarsitul »
In timp ce vocea
lui Jon rasuna peste agitatia traficului,cativa oameni au inceput sa se
opreasca ;altii traversau pe partea cealalta a strazii.Cu toate acestea,a
continuat cu predicile pana cand acei adolescenti rai au ajuns.Cand l-au vazut
pe Jon,l-au aratat cu degetul si au inceput sa rada.Pe Jon a inceput sa il
cuprinda o stare de rau.A incercat sa nu reactioneze in timp ce ei avansau
catre locul in care se afla,dar cu fiecare pas,dorinta de a fugi crestea.
« Trebuie sa
continuui...Nu mai este timp » spuneau vocile.
Grupul de tineri
l-a inconjurat pe Jon.Cel cu tatuajul cu sarpele i-a aruncat afisul din
mana. « Ce spune asta ? »
Jon a inchis
ochii si a continuat sa recite predica « Fie-ti teama de Dumnezeu si
cinsteste-l »
Tipul mai scund
cu parul verde a inceput sa rada.
Baiatul-sarpe s-a
alaturat lui Jon,si a inceput sa citeasca afisul impreuna cu el.
« Timpul
este aproape de sfarsit,si imparatia lui Dumnezeu este la mana
destinului.Pocaiti-va si credeti in Biblie »
Jon a facut un
pas si s-a uitat pe jos.
Baiatul-sarpe
si-a dat ochii peste cap si a aruncat afisul in strada.
Vocile din capul
lui Jon cresteau,erau insuportabile,dar Jon nu mai putea continua.Rautatea din
baiatul-sarpe a consumat toata energia din Jon.O greutate ii apasa pe piept,nu
putea respira.Se ineca in deznadejdea baiatului-sarpe.Avea nevoie urgenta de
ajutor,sau cu siguranta se va sufoca.
Jon s-a uitat la
tanarul cu aura galbena in care a gasit o alinare.Baiatul blond nu era la fel
de inspaimantator ca baiatul-sarpe sau ca restul din grup.Desigur,parea
nervos...nu zambea,dar totusi avea o sclipire de ceva,ceva bun.Ochii lui gri
erau plini de speranta.Dar de indata ce baiatul blond a observat ca Jon se
holbeaza la el,si-a mutat privirea.
Baiatul-sarpe isi
plimba tigarea aprinsa inspre Jon,lovind-ul in piept.
“Deci crezi ca
este sfarsitul lumii.De ce nu petreci cu noi?Avem bani. » A bagat mana in
buzunar si a scos cateva bacnote. “Este o donatie din partea generosului meu
tata,numai ca nu stie despre asta” Baiatul a inceput sa rada.Toti radeau in
afara de tipul blond.
Baiatul-sarpe
tinea banii in fata lui Jon « Pariez ca ai vrea sa ai atatia bani. »
Jon si-a pus
mainile intr-un mod defensiv « Imparatia lui Dumnezeu este la mana
... »
« Daca iei
acesti bani si te duci la benzinarie sa ne cumperi cateva beri sau vodka,o vom
imparti cu tine » a spus baiatul-sarpe.
Fata cu parul
nergu l-a tras de mana pe baiat si a strigat « Cody,nu mai am
tigari »
« Ce doreste
Amber,aia primeste » Baiatul-sarpe a apucat-o pe fata de la spate.
Cel cu parul
blond isi mentinea greutatea de pe un picior pe altul.Ochii lui se plimbau de
la o persoana la alta.La inceput parea ca avea de gand sa il opreasca pe
baiatul-sarpe,dar intr-un final,asta nu s-a intamplat.In schimb, s-a intors cu
spatele si a plecat.
« Trebuie sa ajung la scoala »
Fata cu parul roz
a fugit dupa el. « Micah !Asteapta-ma...merg cu tine. »
“Nu te du,Jess”
implora fata cu parul negru.
« Da,Jess,o
sa pierzi toata distractia » a spus baiatul mai scund,o parte din parul
verde cazandu-i peste ochiul drept.
Fata cu parul roz
s-a uitat inapoi si a ridicat din umeri dar continua sa il priveasca pe Micah.
Baiatul-sarpe
spuse « Ce fetite.Lasa-i sa plece » S-a intors catre Jon si l-a
mangaiat pe spate. « Mai multa bautura pentru
noi,nu,prietene ? »
I-a luat mana lui
Jon si i-a pus banii in palma.Rautatea din atingerea baiatului i-a patruns in
suflet.Era plin de ura.Pentru prima data in ani,vocile din capul lui Jon tacusera.Nu
mai stia ce sa faca,asa ca s-a dus la benzinarie si a cumparat un bax cu doze
de bere,o sticla de vodka si un pachet de tigari.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Ei ?Astept cele mai sincere pareri din partea voastra !
Si sii siii...
Interviul cu Deb ,bineinteles !
Care
era visul tau din copilarie?
Cand eram
copil,am vrut sa fiu multe lucruri atunci cand cresteam ,dar cele pe care inca
le mai tin minte sunt : sotie,mama,asistenta,om de stiinta,astronaut,scriitoare
si actrita.
Ai un loc special de scris sau poti
scrie oriunde?
De obicei scriu intr-o camaruta din pod.Prima data
nu mi-a placut.M-am simtit izolata de lume.Dar am realizat repede ca este cel
mai bun loc pentru mine,fiind liniste si putine distractii.Nu as fi putut
niciodata sa scriu intr-un loc plin de oameni.
Daca
te trezesti intr-o dimineata si aflii ca poti face o vraja -una singura,totusi-
care ar fii aceea?
Pentru ca nu
imi place sa gatesc,as invoca un bucatar ,astfel incat sa nu mai trebuiasca sa
stau niciodata langa un aragaz fierbinte.
Ai
si alt talent inafara de a scrie?
Nu stiu daca
i-as spune talent,dar imi place sa gradinaresc.Oricum,in ultima vreme,scrisul a
intrat peste timpul meu de gradinarit,iar buruienile trec peste gard.
Cum
ai decis sa scrii prima ta carte?Ce/Cine te-a determinat sa o faci?
Sa scriu
fictiune a fost ceva ce mi-a placut din totdeauna sa fac.In scoala
generala,cand ni s-a dat sa facem un eseu de cateva pagini,eu l-am facut de
20.Cand am devenit adult in toata firea,am inceput sa scriu mai multe romane de
20 sau 30 de pagini,apoi imi aruncam munca.Intr-un final am ajuns la un punct
in viata mea cand am spus ca e acum ori niciodata.Nu am vrut sa ma trezesc
intr-o dimineata la 30 de ani de acum si sa-mi spun “Ma intreb daca as fi putut
scrie o carte”Mi-am terminat primul roman la varsta de 45 de ani.
Sa
spunem ca ai un bilet de avion catre Tara Minunilor.Pe cine ti-ar placea sa
intalnesti acolo si care ar fi o prima prioritate pentru tine?
Din fericire
pentru mine,Tara mea a Minunilor chiar exista si se numeste Disney World.Merg cu
sotul si copii acolo in fiecare an.Prioritatea noastra este sa vizitam Centrul
EPCOT.Ne dam in Test Trak,iar apoi ne indreptam spre Pavilionul Regatului
Unit.Singurul lucru care ne-ar putea face excursia mai buna ar fi daca l-am
intalni si am vorbi cu Walt Disney.Omul ala a trait o viata minunata.
Incearca
sa te descrii in 2 cuvinte
Practica şi
minimalista
Ce
sfaturi le poti da fanilor tai din Romania?
Oh,ador sa
dau sfaturi.Intrebati-i pe copiii mei.Munceste din greu,fii bland si nu lasa
frica sa iti ghideze deciziile.
Deb,thank you,thank you,thank you !
You.are.amazing <3
8 comentarii:
Am citit primul capitol din Vestige. Eram atât de concentrată la Jon și la copii aceia ciudați, dădeam scroll-ul repede în jos și când era mai interesant, parcă mi-a dat cu parul în cap=))...se sfârșise capitolul. Am zis ceva de genul: fir-ar să fie=))
Cartea asta e super. Trebuie neapărat să o citesc în viața asta a mea. E exact subiectul care-mi place. E minunată... Autoarea ar trebui să fie tare mândră de ea pentru că a scris așa ceva.
Tare și interviul. Sinceră, dar surprinzătoare.:D
O seară minunată!
wow!!!am avut dreptate in legatura cu aceasta carte...este pur si simplu GE-NI-A-LA!!!putine carti m-au facut sa le indragesc inca de la primul capitol...de obicei primul capitol e cam plictisitor,se dau prea multe detalii plictisitoare sau nu se intampla mai nimic...in schimb in acest prim capitol am avut acel echilibru...suspans,mister si o tona de intrebari...
ai avut dreptate cand ai zis ca acest capitol este scurt...de fapt muuuuuuuuuuult prea scurt!!!
in legatura cu interviul...mi-au placut mult atat intrebarile cat si raspunsurile;)
btw.: multumim pentru sfaturi!!!;;)
Cat de tare!! :X Chiar vreau cartea asta in Romania. Pitbullul imi aminteste putin de catelul din Legenda Vie. Uh, sper sa nu moara si el.
Aveam dreptate cand ziceam ca are un subiect diferit de ceea ce am citit pana acum. Capitolul acesta m-a facut si mai curioasa in privinta cartii, asa ca sa speram ca in curand ne vom bucura de intreaga carte.
cat de tare e!!! deci trebuie sa citesc cat mai repede cartea asta. sincer, nu cred ca am mai citit cv de genul asta pana acum, dar cartea asta... chiar merita citita. si raspunsurile autoarei sunt superbe <3
Din aceste putine randuri mi-am dat seama ca este o carte superba! Deabia astept sa o pot citi pe toata! Intrviul este fain, mi-as dori sa am si eu o camera unde sa fiu izolata si sa pot fii atenta numai la propriile ganduri :3
~Multumim pentru acest prim capitol !
Emy,
Thank you so much for the interview. It was fun to answer your questions. And I love all the comments. I'm sorry that I can't speak Romanian. I will have to learn a couple phrases.
Deb
Foarte Frumos inceputul dar si interviul!
Trimiteți un comentariu