sâmbătă, 3 august 2013

"Sub Aceeaşi Stea" , Recenzie

Nu ştiu cum să încep. Nu am chef de "Bună", sau pălăvrăgeli aiurea. Cartea asta... Tocmai am terminat-o, au trecut 2 minute.  Într-unul dintre cele două minute, m-am bucurat de o îmbrăţişare plină de dragoste şi recunoştinţă faţă de cartea asta. De fapt, ce spun eu. Nu e o carte. E o carte dumnezeiască. Pe cuvânt. Mi-a întrecut toate aşteptările şi m-a lăsat cu o emoţie pe care nu ştiu dacă aş putea să v-o descriu în cuvinte, sau în orice altceva. Îmi iau inima în dinţi încep o recenzie, deşi cartea asta merită mult mai mult de atât.

Hazel Grace Lancaster, un biet suflet de 16 ani diagnosticat cu cancer la plămâni. Imaginati-vă, cât de groazic e să cari cu tine un cărucior în care se află o butelie plină cu aer , în fiecare minut al vieţii. În fiecare minut al vieţii care ţi-a mai rămas. Gândiţi-vă doar cât de norocoşi suntem cu toţii, care nu suntem nevoiţi să facem asta ; cât de norocoşi suntem că nu trebuie să le spunem plămânilor noştri că pot s-o facă, sunt puternici, vor reuşi.

Hazel are, fără doar şi poate, o familie grozavă. Un tată sensibil, care plângea de fiecare dată când, cumva, ajungeau să vorbească despre situaţia fiicei sale. Plânsul lui a tras întreaga acţiune într-un colţişor în plus al inimii mele. Acolo a rămas până la capăt.
Mergând la întâlnirile unui grup de sprijin,Hazel îl întâlneşte pe Augustul Waters, diagnosticat cu aceeaşi problemă. Augustus a devenit mai mult ca sigur unul dintre personajele mele preferate, de la care am învăţat câte ceva. Am adorat unicitatea de care dă dovadă fiecare personaj. Hazel Grace, protagonista, e cât de poate de diferită, totuşi extrem de asemănătoare cu Augustus. Aşa ceva n-a putut să-mi inducă decât o admiraţie chiar enormă pentru ei doi. 
Amândoi sunt conştienţi de factorul din interiorul lor care cere să trăiască şi, în ciuda acestui fapt, continuă să lupte. Mai sunt conştienţi de încă un lucru : iubirea îi va ţine în viaţă.

De câteva ori am vrut să plâng, dar n-am putut. Cred că, de fapt, eram prea speriată, prea concentrată asupra poveştii care , apropo, mi s-a părut atât de reală !, încât mi-a fost frică să-mi las ochii să se umple de lacrimi şi efectiv să nu mai pot citi. Mi-a fost teamă că nu mai puteam citi. Da.
Sfârşitul a fost cât se poate de tristşinuvoiamsăsetermine. Voiam, la naiba, chiar voiam să se întâmple ceva miraculos şi totul să fie bine, dar ştiam deja că nu se poate...
Doamne, nu ştiu. Cartea asta mi-a pătruns în suflet până în locşorul cel mai ascuns al acestuia. Mă simt aşa norocoasă şi vinovată. De ce eu sunt bine şi alţii trebuie să treacă prin toate astea ? Vreau să spun, nu aş vrea să mi se întâmple. Aş vrea să nu se întâmple nimănui. Oare dacă ne-am strânge toţi, adică toţi cei şapte miliarde de oameni de pe Pământ şi ne-am ruga în acelaşi timp, am reuşi să rezolvăm ceva? Oare de ce le e doctorilor aşa greu să găsească un medicament împotriva cancerului? Al naibii medicament, de ce nu îl descoperă nimeni ?!

Realizez că...trec prin atâtea drame, care de fapt nu sunt drame. Intru câteodată în depresii şi acum realizez că am o minte bolnavă, în unele cazuri. De ce contează aşa mult că nu pot merge la un concert, de exemplu ? Nu pot merge la un concert, dar nu am cancer sau altă boală d-asta. Ar trebui să fiu fericită. De ce nu sunt? Adică da, sunt pe lume şi altfel de probleme, dar merită oare să spui "Îmi urăsc viaţa", deşi ai toate motivele s-o iubeşti ?

Nu ştiu, aş putea vorbii despre asta mai mult, dar mă tem că am nişte concepţii pe care încă nu le-am înţeles pe deplin. Când se va întâmpla asta, dacă se va întâmpla, o să fac o postare luuuuungă şi probabil fără sens. Dar hei, fără sens e bine.

În concluzie, ştiţi cum se spune: "Îmi merge prost, dar mi-ar putea merge şi mai prost."
Cărţii îi dau nota 11 din 10.
Lectura a fost plină de sentimente care mi s-au transmis pur şi simplu. Dacă mă întrebaţi pe mine, chestia asta face ca o carte să fie specială. "Sub Aceeaşi Stea" e o carte specială. John Green e printre autorii mei preferaţi şi da, aş vrea să am ocazia să-l întâlnesc şi, dacă-i posibil, să-i cer puţină înţelepciune de la el.
Mă scuzaţi dacă am condus recenzia într-o altă direcţie şi, din tot sufletul vă spun, dacă aveţi ocazia să citiţi cartea asta, s-o faceţi fără măcar să îi citiţi descrierea. Sau recenzia asta, fir-ar să fie.

4 comentarii:

Ştefana Alexandra spunea...

Super, acum vreau şi eu să citesc cartea! Mulţumesc frumos :-L Încep să înţeleg de ce toată lumea vrea neapărat să o citească, mă gândesc să mi-o cumpăr şi eu:-? Poate o găsesc pe libris sau printr-o librărie:-?

Duduş spunea...

Acum jumatate de ora am tterminat si eu cartea si da, a fost tare simpatica

Anca spunea...

Oh, ador genul ăsta de cărți dar din păcate nu pot face rost de ea.
Am vrut să o cumpăr de când a apărut în engleză pentru că genul ăsta de cărți este preferatul meu.

Waryna spunea...

Cartea asta o sa treaca pe lista "I want"...E geniala! :)