duminică, 19 august 2012

Lost Within Temptation

Ok.De asta PROMIT solemn sa nu ma mai satur.
O sa scriu pana o termin.Facem si pariu daca vreti :)).
Am aici prologul si primul capitol.
Sper din tot sufletul sa va placa. :)
Bineinteles,daca simtiti ca aveti ceva de criticat,nu va sfiiti.

            PROLOG


Indurerata,singura si speriata.Sau…poate ca nu sunt singura.Astept ceva ce nu am asteptat niciodata.Astept miracolul care sa ma salveze.Am gresit si hamlezita am fost,pentru ca m-au obligat.Timpul se scurge,iar viata mea continua sa mearga inainte,traind totusi in trecut.Pentru ca trecutul e tot ceea ce mi-a mai ramas.Amintiri…
Va rog,nu mi le luati si pe astea !
            Am pierdut tot.Prieteni,familie...demnitate!Cum de am ajuns in halul asta?Cum de nu mi-am dat seama ?Mi-a intrat in suflet si in minte.Nu mi-a mai dat pace pana nu am rascolit totul pentru el.Si acum...jelesc in cautare de miracol.Miracolul vietii mele,pe care s-ar putea sa nu il mai primesc niciodata.




CAPITOLUL  UNU




            E o dimineata racoritoare.Vantul si-a luat putin avant,dar nu e cine stie ce.Stau pe canapeaua din sufragerie si citesc.Cititul ma linisteste.Tocmai am avut o cearta cu maica-mea.E pur si simplu atat de...incapatanata ! Sau ,cel putin asta imi spune si ea mie.Ce mai conteaza?
            Simt ca mi s-a uscat gatul,asa ca ma aplec dupa paharul cu apa de pe masa.Il ridic si putina apa din el se revarsa pe covor.Imi tremura mainile,fir-ar sa fie.Nu am mai mancat de aseara,cand au venit in vizita Rebeka si Mike.Am comandat niste pizza si ne-am uitat la un film de groaza.Tocmai de asta m-am si certat cu mama.Zice ca aduc prea des prietenii acasa.Dar nu e deloc asa ! Aseara a fost prima data pe saptamana asta cand au venit la mine .Am 16 ani,pentru numele lui Dumnezeu !
            Tata ma mai intelege,dar nu prea merg la el.Eu si mama locuim in New Jersey,iar tata sta in centrul New Manhattan-ului.Toti prietenii mi i-am facut aici,asa ca nu are rost sa ma mut la el.Dar nici el nu prea e acasa.Lucreaza la o firma de marketing si abia il vad o ora pe zi cand ma duc pe la el.Zice intruna se simte groaznic pentru treaba asta si ca nu poate sa renunte la serviciu,dar mie imi pare ca ii place prea mult slujba asta...
            -Iar stai cu cartea aia in mana ?!Altceva nu stii sa faci si tu ?Nici macar o slujba nu vrei sa-ti iei.Cum crezi ca am sa ma descurc fara niciun sprijin ?!
            Imi dau ochii peste cap si ma prefac ca n-o aud.
            -Amelia Dusk,vorbesc cu tine !
            Si asa incepe.
            -Nu vezi ca am treaba ?! Lasa-ma naibi in pace!izbucnesc.
            Mama tranteste cu asprime prosopul pe care il tine in mana si apoi tace,asteptandu-mi reactia.Nu mai vreau sa ma cert.Nu mai pot,pur si simplu.
            -Mama...spun,incercand sa ma calmez.Linisteste-te!
            -Cum vrei sa ma linistesc cand nu primesc niciun fel de suport din partea fiicei mele ?! Cum ?Spune-mi tu ! tipa si isi acoperta fata plangand.Sau prefacandu-se ca plange.Nici nu-mi mai pasa.
            Ma ridic de pe canapea si ma indrept catre usa de la intrare.Trebuie sa fiu singura...
            Imi pun gluga hanoracului pe cap si deschid usa.
            -Hei Amy...unde,umm...unde pleci?
            Il trag pe Mike dupa mine si trantesc apoi usa in urma noastra.O aud pe mama strigand dupa mine.Dar nu ma mai intorc.Cel putin,nu pana nu ma relaxez putin.
            Liniste de cateva minute bune.Afara bate vantul,la fel ca mai devreme.Si cred ca a inceput si sa picure.
            -Esti...ok?Mike ma intreaba .
            Rasuflu ingandurata in aerul racoros.
            -Mda.Sunt bine,mint eu.
            Nu mai spune nimic.Si ma bucur ca nu o face.Am nevoie de cateva momente de liniste.Din nou.
            Privesc in dreapta si vad o familie sub o umbrela destul de micuta.Pe copilas il tine tatal lui in brate,iar mama se cara cu umbrela,avand grija sa ii cuprinda pe toti trei.Ploaia se inteteste.Aud chicoteli .Eu si Mike ne apropiem de un MC Donald’s.Imi deschide usa si ma lasa sa trec prima.
            Ne asezam la o masa si imi dau gluga jos,lasandu-mi parul castaniu desfacut.Mike isi trece si el mana prin parul ud de picaturi de ploaie.
            -Ce-ti iau?ma intreaba zambind.
            -Orice...la fel ca tine.Merci,ii raspund cu un zambet vag.
            Imi pun capul pe masa si inchid ochii.Miroase a hamburgeri si cartofi prajiti.Mirosurile astea imi amintesc de vremea cand veneam cu ambii parinti aici si radeam si chicoteam la fel ca familia de mai devreme.Imi lipsesc vremurile acelea...
Simt cum imi vibreaza telefonul in buzunar.Fara sa-mi ridic capul de pe masa,il scot si raspund.
            -Alo?
            -Hei,scumpo.Esti ok?Am auzit ca ai avut o cearta urata cu mama.
            -Da,tata...Sunt bine.
            -Poti sa vii la mine in seara asta daca vrei,.Am vorbit deja cu Stephany.
            -Da,bine.Dar va trebui sa trec pana acasa sa-mi iau niste lucruri.Cred ca mai raman cateva zile,ma hotarasc pe moment.
            -Sigur,scumpo.Te astept.Sa iti chem un taxi?
            -Nu.Sunt cu Mike acum.Vin mai tarziu.
            -Ok.Te iubesc.
            -Si eu te iubesc.
            Indes telefonul inapoi in buzunar.Ma bucur ca pot scapa de inca o noapte de cearta cu mama.Nu stiu ce are in ultimul timp,dar se comporta foarte ciudat.Si a inceput sa se vada cu tipul ala,Bill.Nu-mi place deloc,dar inca nu am comentat nimic.Oricum,zicea ca in seara asta s-ar putea sa ramana la noi.Si ...ar fi destul de ciudat.
            -Hei.Ti-e foame?
            -Era si timpul ! Mmm,ce bine miroase.Ce-ai luat?
            -Aripioare picante.
            -Oh,nu.
            -Oh,ba da.
            Mike ranjeste.Ranjesc si eu.Ultima data cand am mancat aripioare picante a iesit un fel de bataie cu macare.Eram plini de sos  pe fata si pe maini si am inceput sa ne manjim unul pe altul.Apoi a venit mama si a stricat tot.Am primit o pedeapsa pentru ca am facut mizerie,dar pot spune ca a meritat.
            Mike se asaza la masa si imi da portia mea.Incep sa infulec cu repeziciune,pentru ca mor de foame.El,in schimb,nu mananca.Sta si se uita la mine.
            -Si...ai de gand sa-mi spui?
            Il privesc nedumerita,muscand dintr-o aripioara ,murdarindu-ma grozav de mult pe maini.
            -Cearta de azi...?
            Oh.Bineinteles...probabil ca auzise totul.Nu aveam prea mult chef sa ii povestesc ,asa ca am ales sa ii dau un raspuns destul de evaziv,ridicand din umeri.
            -Ah,da.Pai,a fost doar o cearta.Ca oricare alta.Doar ne cunosti...
            Tace,iar peste un minut incepe sa manance si el.Cu gura plina,incerc sa il intreb cat e ceasul,dar sunt absolut sigura ca nu a inteles nimic.
            Spre surprinderea mea,se uita la ceasul de la mana stanga si imi spune ca e 9:35
            -Oh,fir-ar ! Fir-ar sa fie de treaba !
            Mike ma priveste ciudat in timp ce imi scot telefonul si vad ca am aproximativ douazeci de mesaje de la Beka.Nu,nu ! Nu pot sa cred ca am uitat !
            -Ce-i cu atata graba ?Cata treaba poate avea o persoana la ora asta?
            Il privesc incruntandu-ma si ii raspund cu un ton pe care nu mi-l alesesem de fapt.
            -Beka.Are nevoie de mine.
            Rasufla usurat .Privesc apoi pe geam si ,din greseala vad masina mamei Rebekai.Oh,nu ! Deja au plecat,iar eu nici macar n-am dat pe acasa sa ma schimb.Balmajesc niste scuze pentru Mike si ies din MC Donald’s ca o furtuna.
            Imi deschid mobilul si incerc sa o sun pe prietena mea cea mai buna.

            Casuta vocala activata.Va rugam lasati un mesaj dupa beep.
           
Mai incerc o data.Acelasi mesaj.Probabil ca e extrem de suparata pe mine acum.Urasc sa o dezamagesc,ceea ce mi se intampla destul de des.In cazul asta,as da vina pe mama si pe certurile ei fara rost.
            Pornesc in josul strazii,alergand.Imi dau seama ca am transpirat,broboane de sudoare aparandu-mi pe fata.Respir regulat si alerg...
            Inca putin.





Image and video hosting by TinyPic





9 comentarii:

Clau spunea...

da,daa,noi am facut deja pariu :)) aripioare picante,aham :> sa vedem cine castiga :*

Smiling Miss spunea...

E minunată, scumpo!<3
Dăi bătaie și mai departe!
Așteptăm continuarea!:X:X:X

Iuliks spunea...

Imi place ce-ai scris pana acum:>
si chiar imi doresc ca tu sa termini povestea asta:D Vreau sa vad ce se va intampla mai departe... Altfel nu stiu ce ma fac:(

Antonia Calina spunea...

Am doar doua cuvinte de spus : MAI VREAU! Chiar imi place ce ai scris Emy , esti cu adevarat talentata. De abia astept sa vad ce se intampla in continuare!

LoStInDr3aMs spunea...

super!!!abia astept sa citesc continuarea;;)

Only Books spunea...

Deci, crede-ma ca am visat azinopate ca ai mei au divortat si stateam cu un prieten foarte bun (:-") care ma consola:)). God, asta da coincidenta:). Imi place foarte mult ce ai scris tu aici si sunt sigura ca actiunea va fi foarte interesanta. Povestea e cumva de gen paranormal? Sau e realista?:)

Dee.

EEmy ♥ spunea...

Multumesc mult dragilor.O sa continui cu siguranta :*.
@Dee,asta da coincidenta :)).Paranormal sau realista?Ambele >:) :))
Te pup !

Andreeea spunea...

Foarte frumos. Imi place mult inceputul. Astept continuarea. Succes in continuare.

Rose ღ spunea...

Scurt, dar superb <3 Abia astept sa vad ce se intampla in continuare. Oh, te bat, mi-ai facut pofta de aripioare picante =.=

Kisses, Rose ^^