marți, 28 august 2012

Lost Within Temptation

Ok,am revenit cu continuarea capitolului unu.
Stiu ca e 1 dimineata si stiu ca nu sunteti online pe blog acum,dar cand mai dati pe la mine,va rog mult sa cititi (daca aveti timp) si sa imi lasati o parere.Inseamna enorm pentru mine,stiti doar.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
PARTEA A DOUA- CAPITOLUL UNU

Ajung in statia de autobuz si ,spre norocul meu,autobuzul 117 deja venise in statie.Urc in el si ma rog ca soferul sa conduca mai repede.Prezentarea la care Beka trebuia sa ajunga depindea de mine.Trebuia sa fiu acolo pentru ea.I-am promis...
Incerc sa-mi trag sufletul dupa alergarea de mai devreme.Sunt in picioare.Ma uit in spatele autobuzului sa vad daca nu cumva e vreun loc liber.Toate scaunele sunt ocupate de batrani si adolescenti de varsta mea.Vad o femeie insarcinata,o batranica cu andrele in maini si cativa adolescenti cu creste rosii in cap.Ma hotarasc sa raman in picioare.
            O bubuitura puternica se aude la cativa metri in fata autobuzului .Soferul pune brusc frana si cu totii trecem apoi intr-o stare de inertie.O alta bubuitura,de data asta cu cateva tipete ale unor oameni in fundal.Aud o masina de politie,sau poate e chiar salvarea.Nu stiu ce s-a intamplat,dar sper ca soferul sa o ia pe alt drum si eu sa ajung mai repede.
            Trec aproximativ cinci minute de agonie in care nervii aproape ca ma doboara.Autobuzul nu se mai misca,dar vad pe geam o gramada de oameni cu fete speriate si confuze.
            -Ma scuzati,o puteti lua pe alt drum? Intreb.Ma grabesc.
            Soferul se intoarce spre mine si ma priveste confuz.
            -Domnisoara,aici tocmai a avut loc un accident.Politia a blocat drumul.Va trebui sa asteptam pana cand ne dau voie sa trecem.
            Balmajesc o injuratura si intreb din nou :
            -Pot sa plec,macar?
            Fara sa-mi raspunda,deschide usile si ma lasa sa ies.Partea buna e ca pot lua un taxi si pot ajunge mai repede la Beka.Partea rea e ca nimeni altcineva nu a mai iesit dupa mine si probabil ca m-au crezut o ciudata.Dar asta este.
            Merg pe trotuar cu privirea atintita catre accidentul care tocmai s-a petrecut.Doua masini strivite aproape si o gramada de oameni imprejurul acestora.Doua asistente duc o targa pe care se afla o fata destul de grav ranita.Imi mijesc ochii putin si...
            Oh,Doamne !
            E groaznic,groaznic,groaznic !
            Alerg in directia fetei inconstiente de pe targa si dau lumea la o parte cu mainile,fara sa-mi cer scuze.
            -Beka !
            O asistenta imi blocheaza drumul si ma intreaba daca o cunosc pe fata.
            -Da ! E prietena mea cea mai buna! Va rog,lasati-ma sa vin cu ea !
            Asistenta ma priveste cu un zambet trist si ma lasa sa urc alaturi de Beka si celelalte doua asistente din salvare.
            -Oh,Beka ! soptesc,luand-o de mana .
            Nu-mi raspunde.Te rog,te rog ,te rog sa nu fie grav !
            O asistenta roscata aduce o perfuzie si i-o pune Bekai in mana stanga.Roscata e destul de slaba.Ma mir cum face fata la atata munca fara sa oboseasca.Are buzele tuguiate ,iar ochii mi se par exagerat de mari.Nu imi dau seama de culoarea lor,dar imi mut privirea catre cealalta asistenta care cauta ceva printr-o trusa de ajutor.
            -Jessica,adu morfina !
            Ma inspaimant brusc si tresar.
            -M-morfina ? Altceva nu ii puteti face ? intreb.
            Nu imi raspunde nimeni si observ cum ii injecteaza Bekai morfina in perfuzie.La naiba.Oftez si ma intreb cum de am reusit sa fac asta.Sa oftez inseamna sa am timp si sa fiu usurata.Dar nici timp nu am si nici usurata nu sunt...
            Telefonul imi vibreaza in buzunarul de la spate.Il scot cu mana libera,fara sa ii dau drumul mainii Bekai.
            -Alo?! Strig
            -Amy,unde esti ?Te sun intruna si nu raspunzi !
            -Mama,nu e cel mai potrivit moment ! Beka e ranita grav.Trebuie sa vii imediat !
            -Ce?Unde? Unde sa vin ?!
            Probabil ca a tipat destul de tare,astfel incat asistenta roscata a auzit si a raspuns in locul meu “ Spitalul Allen.” .
            Mama inchide telefonul,fara sa mai spuna altceva.Sper ca se grabeste...
            Sirena ambulantei ma scoate din minti.Nu stiu nimic despre starea Bekai.Stiu doar ca nu vorbeste,nu isi deschide ochii si cateva firicele de sange ii curg din crestetul capului.
            -Faceti ceva ! reusesc sa strig incat una dintre asistente sa ma auda.
            Roscata ia o mini-lanterna,deschide pupila Bekai si aprinde lumina lanternei.
            -Pupilele nu reactioneaza la lumina !
            -Va rog,va rog faceti ceva !
            Incep sa plang si simt cum capul meu o ia razna.Ambulanta miroase groaznic,iar pe podea se afla destule picaturi de sange.
            In urmatoarele cinci minute in care asistentele doar s-au fatait de colo-colo,soferul opreste alarma si incetineste ambulanta incercand sa parcheze.Asistentele ma lasa sa cobor prima,apoi ridica targa si o asaza pe cimentul de afara.Imping amandoua targa catre intrarea spitalului,iar eu alerg dupa ele.



Va urma.

~~~~~~~~~~~~
Multumesc pentru rabdare.
Va pup !







Image and video hosting by TinyPic

5 comentarii:

Only Books spunea...

Deci m-ai tinut cu sufletul la gura! Pe bune, nu stiam cum sa "inghit" mai repede cuvintele in timp ce citeam @-). E foarte captivanta si interesanta partea asta, de-abia astept continuarea:*.

Dee.

Andreeea spunea...

Aceeasi parere ca Only Books. Mi-a placut asa mult partea cealalata. Deabia astept sa citesc continuarea. M-ai facut foarte curioasa in legatura cu ce se va intampla cu Beka. :)

EEmy ♥ spunea...

Multumesc pentru pareri,fetelor :*.Ma bucur din suflet ca va place >:D<

Clau spunea...

oau,deci am citit.o de 3 ori,e chiar o adevarata drama pe aici <3,si felul cum scrii,grr,ma asteptam ca Amy sa ia taxiul si sa se duca la prezentarea aceea,dar sti cum sa bagi un pic de suspans la momentul potrivit :],sper sa nu pateasca nimic Beka :(.BRAVO,hai mai repede cu urmatoarea parte <3

Ps: imi mijesc ochii,aham :>

Smiling Miss spunea...

OMG!!!
Săraca Beka:(
Vreau mai mult din poveste!!!! Scrii minunat, nu e nevoie să-ți zic asta.
Dacă nu termini povestea asta, am să mor de ciudă, acum că e din ce în ce mai tare.

Prin urmare, aștept cu mare mare drag continuarea.
Te pup dulce, Emy!