marți, 6 august 2013

Drog

Singurele lucruri care mă împiedică să înnebunesc sunt muzica, cuvintele şi marea. Vreau mai multă muzică, mai multe cuvinte şi vreau mare.
Vreau să-mi simt tălpile contopite cu spuma lăptoasă; să-mi simt creştetul contopit cu negura brăzdată de câte-o zgârietură din care ţâşneşte lumină. Vreau şi eu să simt cum luna care cade obosită în aceeaşi mare, se întinde spre mine, unduindu-se. Vreau să simt răsuflarea ei şi ea pe-a mea. Am obosit.



Mi-e frică să-ţi spun
Cum aş vrea să fiu;
Mi-e frică să ştiu 
Cum în sfârşit vom fi
Împreună.
Nu vreau să pleci,
Nu vreau să rămâi;
Vreau să ne înghesuim în ploaie
Şi să nu mai avem unde pleca
Sau rămâne.
Spune-mi o poveste
Şi scrie-mi cuvintele pe braţ;
Lasă-mă să râd,
Gâdilă-mi şi buzele cu şoapta ta.
Rătăceştete-n irisul meu.
Mă rătăcesc în al tău
Şi-ţi spun,
Mâinile tale arată mai bine
În jurul şoldului meu,
Iar ale mele,
Uitate uşor pe pomeţii tăi.

Dar...

Te-ascult cum taci
Si parca nu-mi mai vine
Sa ganguresc langa urechea ta
Ca altadata.
Si dragul meu,
Alergi cu iubirea in brate,
Plutesti cu durerea pe chip,
Regretul incet te doboara
Cand sari;
Imi zgarii parti de prin suflet
C-o mica pana 
De chitara.
Incep sa ma incrunt
Si poate ma vezi
Mai bine.
Nu stii cum e
Sa plangi cu lacrimi de mare
Ridicate de soare
Si coborate inapoi.




Mulţumesc.

4 comentarii:

rucsandratudoran spunea...

frumos :)

EEmy ♥ spunea...

Multumesc frumos, Rucsi :3 !

Bia Bianca spunea...

Se vede că-ţi plac cuvintele :).

Anca spunea...

oh, cuvinte.
frumoase cuvinte!