Drog

Singurele lucruri care mă împiedică să înnebunesc sunt muzica, cuvintele şi marea. Vreau mai multă muzică, mai multe cuvinte şi vreau mare.
Vreau să-mi simt tălpile contopite cu spuma lăptoasă; să-mi simt creştetul contopit cu negura brăzdată de câte-o zgârietură din care ţâşneşte lumină. Vreau şi eu să simt cum luna care cade obosită în aceeaşi mare, se întinde spre mine, unduindu-se. Vreau să simt răsuflarea ei şi ea pe-a mea. Am obosit.

Mi-e frică să-ţi spun

Cum aş vrea să fiu;

Mi-e frică să ştiu 

Cum în sfârşit vom fi

Împreună.

Nu vreau să pleci,

Nu vreau să rămâi;

Vreau să ne înghesuim în ploaie

Şi să nu mai avem unde pleca

Sau rămâne.

Spune-mi o poveste

Şi scrie-mi cuvintele pe braţ;

Lasă-mă să râd,

Gâdilă-mi şi buzele cu şoapta ta.

Rătăceştete-n irisul meu.

Mă rătăcesc în al tău

Şi-ţi spun,

Mâinile tale arată mai bine

În jurul şoldului meu,

Iar ale mele,

Uitate uşor pe pomeţii tăi.

Dar...

Te-ascult cum taci

Si parca nu-mi mai vine

Sa ganguresc langa urechea ta

Ca altadata.

Si dragul meu,

Alergi cu iubirea in brate,

Plutesti cu durerea pe chip,

Regretul incet te doboara

Cand sari;

Imi zgarii parti de prin suflet

C-o mica pana 

De chitara.

Incep sa ma incrunt

Si poate ma vezi

Mai bine.

Nu stii cum e

Sa plangi cu lacrimi de mare

Ridicate de soare

Si coborate inapoi.

Mulţumesc.