Ultimă filă de jurnal

20:00 , eu si soarele si luna si marea si cuvintele

Luna-i iar pe jumatate. Tu nu mai apari decat in intunericul pleoapelor mele inchise. Le deschid si nu mai esti. Frigul ma imbratiseaza, iti ia locul din bratele mele. Melodia pe care o ascult, impreuna cu gandul meu, ma ametesc. As vrea sa te vad iesind din marea care mi-a prins lacrimile si le-a contopit cu ea. As vrea sa ne intalnim la jumatate. Soarele apune usor, dar jumatatea de luna deja ma priveste. Pe cer sunt doi, iar eu aici, pe pamant, sunt una. Marea are cerul. Din cand in cand, ma mai atinge cu o soapta pe care nu pot sa i-o intorc decat in cerneala.

00:40, eu si un Luceafar

In fiecare zi le-am zambit soarelui, marii si astrului noptii. Imi amintesc de dragul meu Luceafar, care ma smulge din realitatea fara tine. Ma ia de mana pana sus, de unde pot sa te vad, dar fara sa-mi mai pese. Cand soarele m-aduce inapoi si stiu ca tu nu esti, nu pot decat sa ametesc din nou, ca nimic sa nu mai aiba sens.

05:30

M-am trezit brusc cu ochii inchisi. Am inspirat briza dulce si sarata ce-mi inunda narile, precum un fumator care-si adora nicotina. Am intins mana in intuneric si am vrut sa te ating. Cearsaful gol de langa mine a luat forma unei fantome. Fantoma ta, care ma bantuie de atata timp incat percep minutele ca pe halucinatii. Nu mai exista timp. Mai exista doar sunetul vocii tale, smaraldul din ochii tai si mirosul tau sublim imprimat peste tot. Aseara, am uitat geamul deschis, iar marea a patruns in incapere. Mi te-a luat, sau a luat ceva din tine. Iti revad smaraldul in apa sfioasa. Doar atat mai am. Valurile mi-au vorbif toata noaptea, zgomotos. M-au imbratisat si, in curand, mi-au luat si smaraldul pe care l-ai lasat. Marea mi-a luat tot si am mai ramas doar eu. Un eu lipsit de tine. Un eu in agonie.
M-asez cuminte pe nisip si astept sa-mi inghita amintiri. Nu m-auzi, dar sa-mi citesti pe buze. Intr-o zi, vei fi comoara mea din mare si te voi gasi. Voi fi comoara ta din mare si vei porni in cautarea mea.