cântându-ţi nori de plumb;
am zdrobit clapele pianului
cântându-ţi stelele şi
luna,
aşa cum tu mi-ai zdrobit
buza inferioară cu sărutări
mici, dureroase,
în care am găsit fărâme
de iubire.
Mi-am avântat privirea
spre lumină şi
din greşeală,
mi-ai descoperit, în sfârşit,
ochii tomnatici.
Ţi-am scris numele în stâncile de sub mare şi le-am părăsit, lăsând în urmă toată fiinţa mea. Dacă are să vină înapoi, să vină-n braţele tale, iar tu să-mi zâmbeşti firav, în timp ce ieşi din mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu