Când apari
În întunericul pleoapelor mele
închise.
Afară, ele tot şopteau
ca-ntr-un ecou,
întruna,
cum te adorm pe tine,
fără ca eu să ştiu.
Smaraldul tău se-nchide.
Aud dulci frământări,
pe care mi le destinui
fără ca tu să ştii.
Afară, ea te poartă
pe braţele-i rafală
selenară.
Te-aduce încet
la mine,
fără ca noi să ştim.
Şi ne trezim
Şi ne-adormim la loc,
să ne vedem, poate, iarăşi,
fără ca noi să ştim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu