Rogvaiv

Am strâns şi pustiit tăcerea,

pe când m-ai căutat pierdută

în irisurile tale, în care

ştiu,

ne-am cam urmărit

într-un joc al rogvaivului,

acolo unde verdele nu mi se potriveşte,

nici albastrul şi nici

toamna cu prea multă tristeţe, ci

mai de grabă un surâs

stângace, care să se zbată

pe suprafaţa retinei tale.