Linişte

Azi mă sugrumi cu adieri deşarte.

Mă ustură privirea şi

văd cam totul 

printr-o pânză de păianjen.

Aud, afară, tu împachetând;

sau poate sunt doar frunzele bătrâne

ce pleacă suspinând.

Văd în ferestre, pe tine plângând;

sau poate e doar cerul

ce-şi scutură din viaţă

timpul petrecut.

Dar mă strecor afară,

căci tare mi se pare

că tu împachetezi

şi plângi-

mă vezi tăcând.